Pastorală Paști 2015

  Gândul bun ne înviază în fiecare zi

 „Nu vă potriviți cu acest veac, ci schimbați-vă prin înnoirea minții!” (Rom. 12,2)

  Hristos a înviat!

  Preacucernici Părinţi şi iubiţi credincioşi,

Dăm slavă şi mulţumire bunului Dumnezeu că ne-a învrednicit să ajungem în pace la marele Praznic al Învierii Domnului nostru Iisus Hristos. După ce ne-am pregătit cu post şi cu rugăciune şi prin mărturisirea păcatelor în Taina Spovedaniei, ne bucurăm astăzi de Învierea Domnului prin care El a biruit moartea, „vrăjmaşul cel din urmă al omului” (cf. I Corinteni 15, 26), a dăruit oamenilor iertarea păcatelor şi le-a deschis tuturor calea către Împărăţia lui Dumnezeu. Învierea Domnului este adevărul suprem şi temelia credinţei noastre creştine. Căci „dacă Hristos n-a înviat, zadarnică este credinţa voastră, sunteţi încă în păcatele voastre”, zice Sfântul Apostol Pavel (I Corinteni 15, 17). Noi credem cu tărie în Învierea Domnului care este şi învierea noastră zilnică din păcatele şi ispitele care ne împresoară, iar după moartea trupului, şi învierea noastră veşnică.

În fiecare zi, prin greutăţile şi încercările prin care trecem, simţim cum elanul vieţii ni se împuţinează, ca şi când am muri parţial, dar simţim şi cum înviem imediat dacă ne rugăm lui Dumnezeu, adică biruim durerea şi necazul, iar viaţa ni se înnoieşte. Aceasta este minunea Învierii Domnului, care nu-i doar un fapt istoric petrecut acum 2000 de ani, ci o realitate permanentă, prezentă în viaţa noastră şi care ne salvează din necazuri şi suferinţe – oricât de grele ar fi acestea –  şi ne salvează şi din moarte, dacă ne silim să fim una cu Hristos. Puterea Învierii în viaţa noastră de toate zilele se arată în primul rând prin aceea că suntem curajoşi în lupta cu ispitele vieţii şi răbdători în necazuri şi greutăţi, până când, încetul cu încetul, le biruim cu totul.

O cântare din această noapte sfântă a Învierii spune: „Astăzi toate s-au umplut de bucurie: şi cerul şi pământul şi cele dedesubt”. Sufletele noastre, cerul şi pământul şi toată zidirea lui Dumnezeu, toate sunt acum pline de bucuria Învierii, care rămâne în noi şi în lume atâta timp cât îl avem pe Hristos în inima noastră. Toată viaţa noastră, zi de zi şi ceas de ceas, poate fi un Paşte neîncetat dacă ne silim să-L purtăm pe Hristos viu în sufletele noastre, prin rugăciune. Iar semnul că Hristos cel Înviat este în sufletul nostru, este tocmai bucuria şi pacea pe care le avem în noi şi pe care nimeni nu ni le poate lua. Sfântul Apostol Pavel se întreabă: „Cine ne va despărţi pe noi de dragostea lui Hristos? Necazul, sau strâmtorarea, sau prigoana, sau foametea, sau primejdia, sau sabia”? Şi tot el răspunde: „Sunt încredinţat că nici moartea, nici viaţa…, şi nici o făptură nu va putea să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu, cea întru Hristos Iisus, Domnul nostru” (Romani 8, 35-39). Dacă ne lăsăm abătuţi şi întristaţi înseamnă că l-am uitat pe Hristos care trăieşte ascuns în noi de la Botez şi am devenit pradă gândurilor negative, de descurajare sau de deznădejde, strecurate în mintea şi sufletul nostru de cel rău. Aceste gânduri de la diavolul ne tulbură şi ne împovărează viaţa. De aceea nu trebuie să acceptăm nici un gând rău, ci numai gândurile bune şi curate care vin de la Dumnezeu. Să nu uităm că fiecare gând este încărcat de o energie pozitivă, dacă gândul este bun, sau negativă, dacă gândul este rău. Influenţa gândurilor asupra fiinţei noastre şi asupra semenilor noştri este deosebit de mare: gândurile bune ne înseninează viaţa, ne dau curaj şi răbdare în lupta cu greutăţile vieţii, pe când gândurile rele ne robesc şi ne pervertesc viaţa, ne tulbură şi ne chinuiesc permanent. Având mereu gânduri bune faţă de cei ce ne urăsc sau nu ne vor binele, îi vom câştiga, încetul cu încetul, de partea noastră, căci gândul bun, chiar neexprimat, îi influenţează în bine.

 Părinţii noştri duhovniceşti, care au avut o mare experienţă cu privire la influenţa gândurilor, ne învaţă să fim atenţi la fiecare gând care ne apare în minte şi să primim numai gândurile bune, pentru ca viaţa noastră fie mereu senină şi să avem pace şi bucurie în suflet. Părintele Tadei (+2003) de la mânăstirea Vitovniţa din Serbia, care toată viaţa sa i-a învăţat pe oameni să se păzească de gânduri rele, repeta mereu: „cum îţi sunt gândurile, aşa îţi este şi viaţa”. Acesta este şi titlul unei cărţi a lui tradusă şi în româneşte. Dacă te sileşti să ai mereu gânduri bune, vei fi un om bun şi fericit, iar dacă accepţi gânduri rele, vei fi un nemulţumit şi un nefericit!

Toţi Părinţi duhovniceşti vorbesc şi despre un „război al gândurilor”, pe care-l cunoaştem fiecare, dacă suntem atenţi la mișcările minții noastre. Văzduhul este plin de duhuri bune, dar şi de duhuri rele, care se prezintă la poarta minţii noastre ca să fie primite sub formă de gânduri. Omul credincios nu va lăsa nici un duh sau gând rău să intre în mintea sa, ci numai pe cele bune. Dacă lăsăm să intre în minte gânduri de necredinţă, de mânie şi de răzbunare, de mândrie, de lăcomie, de desfrânare, de critică şi de judecată a semenilor, de ceartă, de nemulţumire cu starea pe care o avem, de minciună, de frică şi de deznădejde, care sunt tot atâtea duhuri rele, vom fi uşor biruiţi de ele şi vom avea mult de suferit. Cât de nefericiţi pot fi bieţii oameni stăpâniţi de astfel de patimi care s-au înrădăcinat în ei, pornind tocmai de la gândurile rele pe care le-au acceptat şi cu care s-au obişnuit! Îmi sună până astăzi în urechi cuvintele Părintelui Cleopa (+2009) de la mânăstirea Sihăstria, care-i învăţa pe credincioşii adunaţi în masă în faţa chiliei lui: „Fiţi atenţi la gânduri şi nu lăsaţi să vă intre în minte şi în inimă decât gândurile bune. Dacă primiţi gânduri rele, acestea, cu timpul, vă vor chinui, de nu veţi mai ştiţi cum să vă scăpaţi de ele”. Şi zicea, mai departe, Părintele că „Sfinţii numesc gândurile rele „furnico-leu”, pentru că la început ele au puterea furnicii, dar după ce te obişnuieşti  cu ele, vor avea puterea leului”.

O altă mare ispită care ne tulbură pacea şi bucuria sufletului este aceea a prea multelor griji pe care ni le facem. Viaţa nici unuia dintre noi nu este uşoară. Ne confruntăm zilnic cu tot felul de probleme, cărora trebuie să le facem faţă cheltuind multă energie sufletească. De multe ori ne simţim epuizaţi. De aceea trebuie să strigăm mereu după ajutorul lui Dumnezeu, Care ne ştie necazul şi suferinţa şi este singurul Care ne poate ajuta cu adevărat. Curajul şi elanul vieţii sunt energii divine care se înnoiesc şi se înmulţesc în noi atunci când ne rugăm acasă, la serviciu, pe drum şi în orice loc, dar mai cu seamă când mergem la biserică şi ne rugăm împreună cu semenii noştri. La biserică ascultăm şi Cuvântul lui Dumnezeu, care este plin de învăţături pentru viaţa noastră de zi cu zi. Între multe alte învăţături, Mântuitorul Iisus Hristos ne îndeamnă să nu ne împovărăm viaţa cu grija zilei de mâine, ci să punem toate grijile noastre înaintea lui Dumnezeu şi să ne încredinţăm întru totul purtării lui de grijă. Căci Dumnezeu poartă de grijă fiecărei făpturi, cu atât mai mult omului, creat după chipul şi asemănarea Sa. „Nu vă îngrijiţi de ziua de mâine, căci ziua de mâine se va îngriji de ale sale. Ajunge zilei răutatea ei” (Matei 6, 34). Aceasta nu înseamnă să nu ne facem, dacă este nevoie, planuri pentru ceea ce trebuie să facem în viitor. Dar orice plan şi orice gând de viitor le încredinţăm lui Dumnezeu şi-L rugăm ca El să le împlinească după voia Sa şi nu după cum vrem noi. Altfel gândul la viitor ne împovărează de prisos ziua prezentă. De aceea Părintele Tadei zice: „Omul este o făptură raţională, creată de Dumnezeu ca să poarte greutatea unei singure zile”. Deci să nu ne împovărăm ziua de astăzi cu grija zilei de mâine şi de viitor, căci vom cădea de prea multă povară.  

Iubiţi credincioşi,

Sfântul Sinod al Bisericii noastre a declarat anul 2015 ca „an omagial al misiunii parohiei şi mânăstirii, azi” şi totodată ca „anul comemorativ al Sfântului Ioan Gură de Aur şi al marilor păstori de suflete din eparhii”. Suntem deci chemaţi să ne angajăm cu toţii în misiunea parohiei de care aparţinem şi să contribuim fiecare la întărirea vieţii parohiale, ajutându-l pe părintele nostru duhovnicesc în lucrarea sa liturgică şi socială, de slujire a semenilor aflaţi în suferinţă sau în diferite lipsuri. Sfântul Ioan Gură de Aur vorbeşte aici de „Taina Altarului” şi de „Taina fratelui”, care nu pot fi despărţite. Slujim la Altar, dar slujim şi pe fraţii aflaţi în nevoinţă. Toţi credincioşii parohiei sunt misionari, în frunte cu preotul; toţi sunt chemaţi să-l propovăduiască pe Hristos prin viaţa lor de credinţă, de ascultare, de smerenie, de susţinere a parohiei în diferitele proiecte pe care le are. Parohia este o familie duhovnicească unită prin dragostea şi înţelegerea între membrii ei, care se ajută întreolaltă şi ajută şi pe alţii. Un credincios bun este un misionar, începând cu familia sa, în care se străduieşte să ducă mereu de la Biserică Duhul lui Hristos, adică pacea şi buna înţelegere pentru ca să-i câştige pe toţi pentru Hristos. Mai cu seamă copiii aşteaptă exemplul bun al părinţilor, adică dragostea şi blândeţea lor, rugăciunea lor şi răbdarea în necazuri şi greutăţi. Nu putem să-i atragem pe copii la Hristos, nici pe cei maturi, decât prin blândeţea şi bunătatea noastră. Iar ca să fim blânzi şi buni, avem nevoie toţi – preoţi şi credincioşi – de multă rugăciune şi de multă nevoinţă duhovnicească. Pentru întărirea vieţii parohiale, vă pun la inimă să organizaţi ore de religie pentru copii, întâlniri cu tinerii, cu familiile, pelerinaje la mânăstirile din ţara noastră şi de la Locurile Sfinte. Între 4-7 septembrie, anul acesta, va avea loc la Cluj o mare adunare a tinerilor ortodocși din Europa, la care m-aş bucura să participe cât mai mulţi tineri şi din Mitropolia noastră.

Mulţumindu-vă tuturor pentru angajarea în viaţa de parohie şi pentru susţinerea proiectelor de construcţii şi înfrumuseţări de biserici, precum şi a proiectului „Burse pentru copii săraci din Moldova” şi dorindu-vă să petreceţi Sfintele Sărbători ale Învierii Domnului cu pace şi bucurie, chem binecuvântarea Domnului peste voi toţi, părinţi şi copii, tineri şi vârstnici şi vă asigur de rugăciunea mea stăruitoare către Hristos Domnul, cel înviat din morţi, a Căruia fie slava, cinstea şi închinăciunea în veci!

Hristos a înviat!     

Al vostru de tot binele voitor şi rugător către Domnul,

 † Serafim

Arhiepiscop Ortodox Român al Germaniei, Austriei și Luxemburgului

 Mitropolit Ortodox Român al Germaniei, Europei Centrale și de Nord