V. Organizarea de noi parohii

În ultimele decenii, viaţa bisericească a românilor ortodocşi din Europa apuseană a luat forme tot mai concrete. Din 1960, Pr. Prof. Dr. Gh. Moisescu este paroh la Viena, iar din 1964, Pr. Prof. Dr. Vintilă Popescu conduce Parohia Ortodoxă Română din Londra. La Baden-Baden, Patriarhia Română, prin Mitropolia Moldovei, trimite preot pe Pr. consilier Vasile Ştefan, care se ocupă şi de asistenţa religioasă a românilor din împrejurimi. La începutul anilor ’70, Pr. prof. Dr. Al. Ciurea (1971-1979) organizează Parohiile Ortodoxe Române din Stockholm, Göteborg, Malmö cu numeroase filiale în Suedia, Danemarca şi Finlanda. La jumătatea anilor ’70 sunt organizate parohiile din Germania: Hamburg (Pr.Dr. M. Dan, 1975), Offenbach am Main (Pr. A. Tudor, 1975), München (Pr. Dr. M. Basarab, 1976) şi Salzgitter (Pr. Dr. V. Florea, 1976). Tot cam în aceeaşi perioadă sunt înfiinţate parohiile din Milano (Pr. T.Valdman, 1975), Torino (Pr. G.Vasilescu), Florenţa (Pr. P. Coman) şi Bari (Pr. M. Drigă). Alte parohii s-au organizat la Geneva (Pr. E. Roman, 1973), Lausanne, la Madrid (Pr.Dr. T. Moldovan, 1978, de asemenea, o filie la Barcelona), Bruxelles (Pr. V. Palade, 1978), Haga (Pr.Dr. I. Dură), Strasbourg (Pr. V. Iorgulescu), Nürnberg (Pr.Dr. M. Basarab, 1982), Salzburg (Pr. I. Săbăduş) şi alte centre europene. Toate aceste parohii aparţineau Episcopiei şi apoi Arhiepiscopiei Ortodoxe Române pentru Europa Centrală şi Occidentală cu sediul la Paris. Alături de aceste parohii, care stăteau prin Arhiepiscopie sub jurisdicţia Bisericii Ortodoxe Române, au existat şi altele, care se găseau sub oblăduirea Patriarhiei ecumenice (Germania) sau a Bisericii ruse din afara frontierelor (Franţa, Belgia, Germania). Datorită situaţiei politice din Romania dinainte de 1989, relatiile dintre aceste parohii au cunoscut momente de tensiune, iar oficial până astăzi raporturile dintre ele au rămas, din păcate, destul de reci.