• pictura-catedrala-munchen.jpg
  • pictura-catedrala-munchen0.jpg
  • pictura-catedrala-munchen2.jpg
  • pictura-catedrala-munchen3.jpg
  • pictura-catedrala-munchen4.jpg
  • pictura-catedrala-munchen5.jpg
  • pictura-catedrala-munchen6.jpg
  • pictura-catedrala-munchen7.jpg
  • pictura-catedrala-munchen8.jpg
  • pictura-catedrala-munchen9.jpg

„Spiritualitatea ortodoxă este o şansă pentru viitorul Europei, poate singura pentru supravieţuirea ei” (interviu, 2007)

 interviu realizat de Ion Longin Popescu, publicat în Formula As nr. 761 din 2007

De la 1 ianuarie 2007, Uniunea Europeană are în componenţa sa patru ţări ortodoxe (Bulgaria, Cipru, Grecia, România), cu un total de aproape 40 de milioane de credincioşi. În acest context, nu putem să nu observăm că Biserica Ortodoxă este pur şi simplu invitată să aibă un cuvânt greu de spus în contextul tot mai secularizat al Vestului european, unde spiritualitatea creştină a devenit doar un „compartiment religios” al societăţii laice, lipsite de viaţă liturgică. Fiind cea mai mare dintre surorile egale, Biserica Ortodoxă Română a cuprins practic întreg continentul, „călcând” pe urmele celor trei milioane de români care populează astăzi principalele regiuni economice ale UE. Au apărut zeci de noi parohii şi s-au constituit nenumărate comunităţi ai căror păstori spirituali s-au văzut nevoiţi să se organizeze în noi episcopate şi chiar în două mitropolii, una cu sediul la Paris, cealaltă, la Nurnberg. Prin ele, răspunsul ortodox român la „provocările lumii şi istoriei” este unul puternic, plin de speranţe în viitorul european al neamului nostru. Cel puţin aşa ne asigură păstorul românilor din Germania, Europa Centrală şi de Nord, înalt prea sfinţitul mitropolit Serafim Joantă.

Citește mai departe...

Euharistia şi unitatea Bisericii - daruri ale Sfântului Duh

Prelegere la congresul monahal de la Bruges

A rânduit Dumnezeu ca această expunere despre Euharistie şi unitatea Bisericii s-o prezint în faţa monahilor care contribuie cel mai mult la împăcarea creştinilor. Nu numai pentru faptul că ei sunt mai conştienţi decât alţii de exigenţele vieţii creştine, dar şi pentru faptul că prin rugăciune şi nevoinţa lor monahii grăbesc reconcilierea, tinzând mereu la dobândirea în plenitudine a Sfântului Duh, Dătătorul în Hristos al Unităţii care vine de la Tatăl. 
După Părinţii Bisericii, monahul este cel ce răspunde fără rezerve la chemarea făcută de Hristos Ucenicilor Săi la desăvârşire, care nu este altceva decât împlinirea botezului. Ei se diferenţiază prin zelul cu care răspund chemării lui Hristos. Or, noi ştim că chemarea lui Hristos este o chemare la unitate cu Dumnezeu şi cu oamenii. În cele ce urmează ne propunem să vedem cum Biserica primară a răspuns acestei chemări, apoi vom reaminti că această unitate este o unitate de credinţă în sânul Euharistiei prin care se constituie unica Biserică a lui Dumnezeu.

Citește mai departe...

Locaşuri de cult ortodoxe în Vestul Europei (ianuarie 2006)

Publicat în revista Una Sancta, nr. 1/2006, pp. 39-43 sub titlul "Orthodoxe Kirchenräume im Westen"

Scurtă privire istorică

Primele biserici ortodoxe în Vestul Europei au fost construite pe lângă ambasadele ruse din marile capitale europene, începând cu secolul XVIII. În secolul următor, membrii ai familiei imperiale ruse, aristocraţi sau mari comercianţi ruşi, zidesc o serie de biserici în diferite staţiuni climaterice şi în alte oraşe importante din centrul şi vestul Europei. În Germania găsim astfel de biserici, de exemplu, în Baden-Baden, Bad Ems, Bad Homburg, Wiesbaden, Darmstadt, Weimar, Dresden, Stuttgart, Leipzig (în amintirea victoriei asupra lui Napoleon din 1813).

Citește mai departe...

Câteva trăsături ale spiritualităţii ortodoxe

 1. O spiritualitate integrală

De la început trebuie spus că orice încercare de definire sau conceptualizare a credinţei sau a vieţii creştine, inefabile prin natura lor însăşi, rămâne relativă, ca tot ceea ce este omenesc, şi nu poate decât să surprindă „ceva” din marea realitate care este Dumnezeu şi viaţa pe care El ne-o împărtăşeşte în Iisus Hristos. Termenul însuşi de „spiritualitate” este într-o anumită măsură impropriu pentru a exprima viaţa creştină care îmbrăţişează pe om în unitatea lui ontologică de trup, suflet şi duh (cf I Tes 5, 23). Tocmai de aceea ortodocşii nu separă Teologia de Spiritualitate, de Liturghie sau de Diaconie, ci văd în acestea un tot organic, o expresie unitară a vieţii în Hristos.

Citește mai departe...

L'Esprit Saint - Donateur de vie

 Roi céleste, Consolateur, Esprit de Verité
Qui est partout présent et qui remplit tout
Trésor de tout bien et Donateur de vie
Viens et demeure en nous
Purifie nous de toute souillure
Et sauve nos âmes, Toi qui est Bon!

C'est la prière adressée à l'Esprit Saint par laquelle nous, orthodoxes, commencons tout office liturgique et toute prière personnelle. Car nous sommes conscients que la prière, telle que Dieu la veut, "en esprit et en vérité" (Jn. 4,12), n'est pas notre ouvre mai l'oeuvre de l'Esprit Saint en nous. "L'Esprit vient en aide à notre faiblesse, car nous ne savons pas prier comme il faut; mais l'Esprit lui-même intercède pour nous par de gémissements inexprimables" dit l'apôtre Paul (Rm. 8,26).

Citește mai departe...

construimcatedrala.ro