noiembrie 16 2013

Sfinții Apusului – Calendar luna februarie

1 feb.	Clar	c 1048. Nevoitor şi pustnic în Seligenstadt, lângă Mainz (Germania).

2 feb.	Adeloga (Hadeloga)	c 745. Prinţesă care a devenit prima stareţă a Mănăstirii Kitzingen, de lângă Würzburg (Germania).
2 feb.	Ebsdorf (Mucenici din)	880. În anul 880, o oaste creştină a fost prinsă în gheaţă şi zăpadă şi biruită de păgâni vikingi la Ebsdorf în nordul Germaniei. Între ei, Sf. Bruno şi patru episcopi, unsprezece nobili şi mulţi alţii au fost omorâţi şi cinstiţi ca mucenici.
2 feb.	Marquard	880. Mucenic la Noul Corbey (Saxonia), a fost episcop de Hildesheim din 874 până în 880 şi a fost mucenicit împreună cu alţii la Ebsdorf în Germania.
2 feb.	Theodoric	880. Cel de-al treilea Episcop de Ninden (Germania).

3 feb.	Ansgar (Anschar)	801-865. Născut lângă Amiens în Franţa, a ajuns încă de mic călugăr la mănăstirea Vechiul Corbie din Picardia. Apoi a mers la Noul Corbie în Saxonia, de unde a fost luat de regele Harold al Danemarcei pentru a-i lumina pe danezii păgâni. S-a ostenit acolo ca Arhiepiscop de Hamburg vreme de treisprezece ani, iar lucrarea sa misionară s-a întins până în Suedia, Danemarca şi nordul Germaniei.

4 feb.	Nithard	845. Călugăr la Noul Corbie în Saxonia (Germania) şi însoţitor al Sf. Ansgar, pe care l-a urmat în Suedia ca propovăduitor. A fost mucenicit acolo de păgânii suedezi.
4 feb.	Rimbert	888. Născut în Flandra, a ajuns călugăr la Turholt în Belgia. A propovăduit în Danemarca împreună cu Sf. Ansgar şi i-a urmat acestuia ca Arhiepiscop de Hamburg-Bremen (865). A scris şi Viaţa Sf. Ansgar.
4 feb.	Vulgis	760. Episcop şi stareţ la Lobbes (Belgia).

5 feb.	Adelaide	1015. Stareţă a mănăstirii Willich de lângă Bonn (Germania) şi a mănăstirii Maicii Domnului a Capitoliului din Köln. Ambele mănăstiri au fost întemeiate de tatăl ei.
5 feb.	Agata	1024. Soţia Contelui Carinthiei (Austria), a fost o pildă de evlavie şi răbdare în faţa sălbăticiei soţului ei gelos, pe care mai târziu l-a adus la credinţă.
5 feb.	Agricola	420. Cel de-al 11-lea episcop de Tongres (Belgia).
5 feb.	Bertulf	705. Născut în Pannonia, s-a mutat în Flandra (Belgia), unde mai târziu a devenit ortodox, a ajuns preot şi a întemeiat o mănăstire.
5 feb.	Genuinus (Ingenuinus) şi Albinus	sec. VII d. Hr. Episcop de Sabion, lângă Brixen, în Tirol (Austria). Este sărbătorit împreună cu Sf. Albinus, Episcop de Brixen în sec. al XI-lea.
5 feb.	Modest	c. 722. Călugăr la Salzburg, a devenit Episcop de Carinthia (Austria) şi a fost în mare parte răspunzător pentru încreştinarea acestui ţinut.

6 feb.	Amand	c. 675. Născut lângă Nantes, în Franţa, a dus viaţă de pustnic la Bruges vreme de 15 ani. La vârsta de 33 de ani a devenit episcop şi a propovăduit în Flandra (Belgia), Carinthia (Austria) şi între bascii din Spania. A întemeiat multe mănăstiri în fiecare din aceste locuri, dintre care cea mai cunoscută este cea de la Elnon (lângă Tournai), unde s-a retras la bătrâneţe şi a murit în vârstă de peste 90 de ani.
6 feb.	Relindis (Renildis, Renula, Renule)	c. 750. Călugăriţă împreună cu sora ei, Herlindis, la Valenciennes, a fost foarte talentată în broderie şi pictură. După moartea surorii ei, a devenit stareţă la Maaseik (Belgia).
6 feb.	Tanco (Tancho, Tatta)	808. Născut în Irlanda, a devenit stareţ la Amalbarich în Saxonia şi în cele din urmă Episcop de Verden (Germania). A fost mucenicit de păgânii ale căror obiceiuri sălbatice le-a înfierat.

7 feb.	Amulwinus	c. 750. Episcop de Lobbes (Belgia) şi urmaşul Sf. Ermin (+ 737).
7 feb.	Hrisolie	sec. IV d. Hr. Un armean care a luminat nord-estul Franţei, unde a devenit episcop şi a primit moarte mucenicească. Părăsind Armenia în timpul lui Diocleţian, a câştigat mucenicia în Flandra. Moaştele lui erau cinstite la Bruges (Belgia).

8 feb.	Meingold	sec. X d. Hr. Un om sfânt, Meingold a trăit în oraşul Huy de pe râul Meuse, şi a fost cinstit în Belgia.
8 feb.	Paul	c. 649. Un om de curte care a devenit pustnic pe Muntele Voge (acum Paulberg) lângă Trier (Germania). Mai târziu a ajuns călugăr la mănăstirea Tholey, iar apoi Episcop de Verdun (Franţa).

9 feb.	Alto	c. 760. Născut în Irlanda, a plecat în Germania şi s-a aşezat ca pustnic într-o pădure din apropiere de Augsburg. Acolo a întemeiat o mănăstire, unde i se găsesc şi moaştele, numită acum Altomünster după el.

10 feb.	Erluph	830. Născut probabil în Irlanda, a devenit Episcop de Verden (Germania) şi a fost omorât de păgâni.

11 feb.	Severin	? 507. Burgundian care a devenit stareţ la Agaunum (Elveţia).

13 feb.	Castor	c. 400. Născut în Belgia sau Acvitania, a fost ucenic al Sf. Maximin de Trier, de către care a fost hirotonit preot la Karden (Germania). Moaştele lui se găsesc în biserica închinată lui din oraşul Koblenz, al cărui ocrotitor este.
13 feb.	Gosbert	c. 859. Cel de-al patrulea episcop de Osnabrück (Germania). Ucenic al Sf. Ansgar, a fost mai întâi numit episcop în Suedia, de unde a fost nevoit să fugă din pricina unei prigoane a păgânilor.

15 feb.	Druthmar	1046. Călugăr la Lorsch, în 1014 a ajuns stareţ la mănăstirea Corbey din Saxonia (Germania).
15 feb.	Sigfrid	c. 1045. Preot şi călugăr, născut probabil în Glastonbury (Anglia) sau în Northumbria. A plecat pentru a propovădui în Suedia, aşezându-se în oraşul Växjö. Este cinstit drept apostolul Suediei. Unul dintre cei pe care i-a botezat a fost regele Olaf al Suediei.
15 feb.	Winaman, Unaman şi Sunaman	c. 1040. Unul era preot, altul diacon şi altul ipodiacon. Călugări şi nepoţi ai Sf. Sigfrid, au urmat acestuia în Suedia pentru a-l ajuta la propovăduire. Au fost muceniciţi de păgâni.

20 feb.	Elefterie	532. Născut la Tournai (Belgia), a ajuns episcop în acest oraş în anul 486 şi i-a încreştinat pe păgânii franci din împrejurimi. A murit datorită rănilor făcute de ereticii arieni.
20 feb.	Evherie	743. Născut la Orleans (Franţa), a ajuns călugăr la Jumičges, lângă Rouen, în 714. În 721 a devenit Episcop de Orleans, împotrivindu-se furtului pământurilor Bisericii de către regele franc Carol Martel. Din această pricină, a fost surghiunit în Köln (Germania) în 737. Aici a devenit faimos şi de aceea a fost trimis la Ličge (Belgia). Şi-a petrecut restul vieţii în mănăstirea Sf. Trond de lângă Maastricht (Olanda).
20 feb.	Falco	512. Episcop de Maastricht (Olanda) începând cu anul 495.

21 feb.	Gherman şi Randoald	c. 677. Gherman s-a născut în Trier (Germania) şi a devenit călugăr la Remiremont (estul Franţei). De acolo s-a mutat la Luxeuil şi, mai târziu, a ajuns stareţ la Granfield, în Val Moutier (Elveţia). Împreună cu un alt călugăr, Randoald, a fost mucenicit de un nobil din ţinut pentru că mijlocea pentru săraci.
21 feb.	Pepin din Landen	c. 646. Pepin, Duce de Brabant (Belgia), a fost soţul Sf. Ida şi tatăl Sf. Gertrude din Nivelles şi a Sf. Begga. A fost descris ca „iubitor al păcii şi un neclintit apărător al adevărului şi dreptăţii”.

22 feb.	Ioan Saxonul	895. Născut în Saxonia (Germania), a devenit călugăr şi a fost rugat de Regele Alfred (cel Mare) să reînnoiască viaţa călugărească în Anglia după atacurile daneze. A ajuns stareţ la Athelney.

23 feb.	Willigis	1011. Fiul unui rotar, a ajuns preot la Hildesheim (Germania). Doi ani mai târziu a devenit Arhiepiscop de Mainz. Deşi om de stat, Willigis a fost înainte de toate un om al Bisericii şi a rămas întotdeauna smerit şi milostiv cu ceilalţi.

24 feb.	Modest	489. Episcop de Trier (Germania) între anii 486 şi 489. Moaştele lui sunt cinstite în biserica Sf. Matia din Trier.

25 feb.	Victor	995. Călugăr la Sf. Gall (Elveţia), care a devenit pustnic în Munţii Vosgi din Franţa, unde a şi murit.
25 feb.	Walburga	710-779. Soră a Sf. Willibald şi Winebald. A devenit călugăriţă la Wimborne, în ţinutul Dorset din Anglia, unde era stareţă Sf. Tetta, şi a urmat-o apoi pe Sf. Lioba în Germania. A ajuns stareţă la Heidenheim, unde a şi murit, moaştele ei fiind mai târziu mutate la Eichstätt. Multe vindecări minunate s-au petrecut şi se petrec până astăzi prin uleiul care izvorăşte din piatra pe care este aşezată racla cu moaştele ei.

26 feb.	Dionisie	c. 303. Cinstit ca întâiul Episcop de Augsburg (Germania). După tradiţie a fost botezat şi mai târziu hirotonit episcop de Sf. Narcissus. A primit cununa muceniciei în vremea lui Diocletian.