• pictura-catedrala-munchen.jpg
  • pictura-catedrala-munchen0.jpg
  • pictura-catedrala-munchen2.jpg
  • pictura-catedrala-munchen3.jpg
  • pictura-catedrala-munchen4.jpg
  • pictura-catedrala-munchen5.jpg
  • pictura-catedrala-munchen6.jpg
  • pictura-catedrala-munchen7.jpg
  • pictura-catedrala-munchen8.jpg
  • pictura-catedrala-munchen9.jpg

Text compus de ÎPS Părinte Mitropolit Serafim pentru un volum colectiv, dedicat cuviosului Gherontie de la Tismana.

Un regret profund mă cuprinde când mă gândesc la Cuviosul Gherontie pentru că l-am ignorat cât a trăit printre noi, în sensul că nu l-am căutat şi nu i-am cerut mai mult sfatul şi rugăciunea. L-am întâlnit de câteva ori, la catedrala din Alba Iulia, la mânăstirea Căşiel şi la mânăstirea Râmeţ, dar de fiecare dată în treacăt, fără să mă opresc mai mult şi să-l întreb de viaţa sa ascunsă sau să-i cer sfatul pentru ca să mă folosesc de el. Cu siguranţă că mi l-ar fi dat pentru că avea un mare respect faţă de slujitorii Bisericii.

Contribuție a ÎPS Serafim la un volum colectiv, dedicat împlinirii a 10 ani de arhierie a PS Visarion la Tulcea.

Ca unul care îl cunosc îndeaproape pe Preasfințitul Visarion al Tulcii încă de la începutul anilor ’90 ai secolului trecut când am slujit împreună timp de patru ani la Arhiepiscopia Sibiului, mă bucur să-i adresez, prin intermediul acestui Volum omagial, un cuvânt de cinstire și de apreciere cu prilejul împlinirii vârstei de 60 de ani. Ceea ce am apreciat întotdeauna la Preasfinția Sa a fost râvna și dragostea pentru rugăciune și slujirea liturgică, ca și mila față de cei săraci. Mi-amintesc că fiind adeseori împreună în vizite pastorale, Părintele Visarion, pe atunci doar diacon, rostea în mașină Paraclisul Maicii Domnului pe de rost; de asemenea nenumărați Psalmi, dovadă că era atât de obișnuit cu rugăciunea încât i se imprimase în inimă și în minte și se realiza ca de la sine.

prelegere susținută la Conferinţa privind relaţiile între stat şi denominaţiunile religioase, Palatul Patriarhiei, București, 7 iunie 2019

 1.      Ortodocșii în Germania

Ca și în celelalte state din Vestul Europei, prezența Ortodoxiei în Germania aparține istoriei recente marcată de legăturile economice și culturale din ultimele două secole cu țări de tradiție ortodoxă. Un rol important pentru începuturile unei Ortodoxii locale l-a avut de asemenea exilul politic. Atât legăturile economice și culturale cât și exilul politic au luat o mare amploare în a doua jumătate a secolului al XX-lea și începutul secolului al XXI-lea. Stabilindu-se în Germania, ortodocșii de diferite etnii au întâlnit aici Tradiția vie a creștinismului occidental care a dat numeroși sfinți, încă din primele secole creștine. Martiri precum Afra din Augsburg, Maurițiu, Cassius, Florențius sau Gereon, membri ai Legiunii tebane, care au pătimit în primele secole creștine pe valea Rinului, sunt cinstiți în întreaga Biserică. La aceștia se adaugă misionarii care au încreștinat, în jurul anului 700, popoarele germanice, printre care enumerăm pe Sfinții: Bonifațiu de Fulda, Ansgar de Hamburg, Kilian de Würzburg, Corbinian de Freising, Emmeram de Regensburg, Willibald de Eichstätt și mulți alții, ale căror biografii încep să devină cunoscute și credincioșilor ortodocși în urma publicării unor studii despre viața și activitatea lor.

Prelegere susținută în cadrul celei de-a 15-a întruniri de dialog teologic bilateral dintre Biserica Ortodoxă Română şi Biserica Evanghelică din Germania, Mănăstirea Caraiman, 29 iulie – 1 august 2019 având tema „Provocările misionare ale Bisericilor noastre în societatea secularizată”.

În anul 1999, am fost invitat la o Conferință organizată de Consiliul mondial al Bisericilor, la Amersdorf – Olanda, pentru ca să vorbesc despre o temă asemănătoare cu tema noastră, și anume despre „Felul în care înțelegem misiunea creștină în Europa de astăzi”. Conferința se adresa unui public larg și nu unor „specialiști” cum suntem noi, aici. Vorbeam atunci despre centralitatea lui Iisus Hristos în misiune și despre personalitatea misionarului ca mijloc de transmitere a adevărului mântuitor, dar și despre contextul european al misiunii.

Onorată asistență, dragi frați și surori întru Domnul,

Mă bucur să particip astăzi la instalarea noului episcop al eparhiei armene din Germania, Preasfințitul Servope Isakhanyan. Mă bucur, de asemenea, să adresez un cuvânt de felicitare și de încurajare Preasfinției Sale în noua sa misiune. Ca urmaș al Apostolilor, episcopul poartă pe umerii săi cea mai mare cruce : «grija de toate Bisericile» (II Corinteni 11, 28). El dă seamă în fața lui Dumnezeu de toate sufletele încredințate lui spre păstorire, ale preoților și ale credincioșilor pe care nu-i poate câștiga decât prin nesfârșită dragoste și iertare, făcându-se tuturor toate.

construimcatedrala.ro