• pictura-catedrala-munchen.jpg
  • pictura-catedrala-munchen0.jpg
  • pictura-catedrala-munchen2.jpg
  • pictura-catedrala-munchen3.jpg
  • pictura-catedrala-munchen4.jpg
  • pictura-catedrala-munchen5.jpg
  • pictura-catedrala-munchen6.jpg
  • pictura-catedrala-munchen7.jpg
  • pictura-catedrala-munchen8.jpg
  • pictura-catedrala-munchen9.jpg

Articol publicat în revista „Apostolia”, nr. 163/oct. 2021, cu ocazia împlinirii a douăzeci de ani de la ridicarea în rangul de Mitropolit a ÎPS Iosif și de la hirotonia întru episcop a PS Siluan

Mă bucur de inițiativa redacției revistei Apostolia de a dedica numărul pe octombrie celor două evenimente care au avut loc în urmă cu 20 de ani: hirotonia întru episcop a Preasfințitului Sulan și ridicarea la treapta de mitropolit a Înaltpreasfințitului Iosif, doi ierarhi despre care se poate spune, ca și despre Sfinții Vasile cel Mare și Grigorie Teologul, că sunt „un suflet în două trupuri”. Amândoi au studiat între 1989 și 1993 teologia la Sibiu, apoi și-au continuat formarea teologică la Institutul St. Serge din Paris. Amândoi s-au format în duhul mânăstirii de la Essex, fondată de Sfântul Cuvios Sofronie, al cărui ucenic, Părintele Rafael Noica, le este până astăzi duhovnic. În acest duh al unei Ortodoxii vii și misionare, purificată de scoriile istorice care au fosilizat-o în multe privințe, lucrează cei doi ierarhi într-o diasporă românească tot mai numeroasă, diseminată în marea diasporă creștină a Occidentului. Căci creștinismul a devenit aproape pretutindeni o diasporă, datorită secularizării galopante care amenință întreaga lume creștină.

Cuvânt rostit de Mitropolitul Serafim la întâlnirea ecumenică prilejuită de Ziua Reformei, în biserica „Sf. Bonifațiu” din Crailsheim, 31 octombrie 2021.

Mai întâi aș dori să mulțumesc organizatorilor acestei întâlniri cu prilejul zilei Reformei, personal Părintelui Franz-Joseph Konarkowski, pentru invitația de a ține un referat pe tema: „Religie și Libertate”. Chemat de Dumnezeu să fiu păstor de suflete, mă străduiesc ca în tot ceea ce vorbesc sau scriu să urmăresc în primul rând edificarea sufletească a celor care mă ascultă sau mă citesc. De aceea și acest referat are un caracter pastoral. 

Cuvânt rostit de Mitropolitul Serafim cu ocazia primirii premiului ”Abt-Emmanuel-Heufelder" acordat de Abația Benedictină Niederaltaich, 9. August 2021

 1. „Vatră părintească“: familie, țară natală și neam.

Fiecare om are o „vatră părintescă“ sau un „acasă“, care înseamnă familia în care s-a născut, locul unde a văzut lumina zilei și neamul din care face parte. Familia, țara natală și neamul pun peste ființa umană o amprentă definitivă și indelebilă. Familia este mediul cel mai intim în care ne formăm ca oameni, locul geografic determină rasa, iar neamul înseamnă limba, cultura, religia, educația și tradițiile în care am crescut. Importanța familiei pentru formarea și educația omului, mai ales în primii ani de viață, este fundamentală.

Prelegere de deschidere a celei de-a 17-a întâlniri a Grupului de dialog ortodox-catolic „Sfântul Irineu”, Roma, 6 octombrie 2021.

Tema pe care o vom dezbate în aceste zile și în anii următori, anume „Unitate și Schismă”, este de o actualitate permanentă. Biserica s-a confruntat pe tot parcursul istoriei ei cu tendințe centrifuge care i-au afectat unitatea și au condus-o la dezbinări și schisme. Ortodocșii fac, în general, deosebire între erezie și schismă. Erezia falsifică dogma Bisericii sau învățătura ei de credință în puncte esențiale.

Text pentru ediția a doua a volumului Mitropolitului Serafim, „Sfinții printre noi”, Doxologia, Iași, 2021.

Este interesant de știut că numai în Biserica Ortodoxă Română, nu și în celelalte Biserici Ortodoxe locale (rusă, greacă, sârbă, bulgară), în adresarea oficială a ierarhilor apare și calificativul de Părinte : „Preafericitul Părinte...“, „Înaltpreasfințitul Părinte...“, „Preasfințitul Părinte...“. Călugărilor și preoților ne adresăm cu: „Preacuvioase Părinte” sau „Preacucernice Părinte”. De obicei, credincioșii se adresează preoților cu apelativul de „Părinte”, iar ierarhilor cu : „Părinte Patriarh”, „Părinte Mitropolit” sau „Părinte Episcop”, ceea ce exprimă și mai direct calitatea fundamentală a slujitorului Bisericii, aceea de Părinte. Slujitorii Bisericii sunt Părinți pentru că, prin harul Sfintelor Taine ale Bisericii, nasc fii duhovnicești pe care-i hrănesc cu Cuvântul lui Dumnezeu și rugăciunea Bisericii, precum și cu Trupul și Sângele lui Hristos. Dacă sufletul este mai de preț decât trupul și decât lumea toată (cf. Matei 16, 26), pentru că nu se stinge odată cu moartea trupului, ci trăiește în veșnicie, ne dăm seama de importanța, în viața noastră, a părinților duhovnicești care ne călăuzesc spre câștigarea mântuirii veșnice. Căci nimeni nu se mântuiește fără ascultarea de un Părinte duhovnicesc!

Caută în site

construimcatedrala.ro