• pictura-catedrala-munchen.jpg
  • pictura-catedrala-munchen0.jpg
  • pictura-catedrala-munchen2.jpg
  • pictura-catedrala-munchen3.jpg
  • pictura-catedrala-munchen4.jpg
  • pictura-catedrala-munchen5.jpg
  • pictura-catedrala-munchen6.jpg
  • pictura-catedrala-munchen7.jpg
  • pictura-catedrala-munchen8.jpg
  • pictura-catedrala-munchen9.jpg

Cuvânt pentru volumul omagial dedicat Înaltpreasfințitului Părinte Mitropolit Andrei, la împlinirea vârstei de 70 de ani

Râvna casei Tale m-a mistuit (Ps. 68,11)

Mă bucur să particip la acest volum omagial închinat Înaltpreasfinţitului Mitropolit Andrei cu un cuvânt de cinstire şi de apreciere. Nu este uşor să rezumi în câteva cuvinte personalitatea acestui mare ierarh al Bisericii Ortodoxe Române înzestrat de Dumnezeu cu o mulţime de daruri. Cred că cele mai evidente sunt acelea de liturghisitor, de misionar şi predicator şi de Părinte jertfelnic al păstoriţilor săi.

 Credinţa nezdruncinată în Dumnezeu şi râvna pentru Biserica neamului în vreme de prigoană l-a determinat pe tânărul inginer Ioan Andreicuţ să renunţe la poziţia socială pe care o avea şi să se angajeze în modul cel mai conştient şi responsabil în slujirea Bisericii ca preot într-un cartier muncitoresc din Turda, începând din 1978. Aici şi-a descoperit adevărata vocaţie de Părinte duhovnicesc al unor credincioşi simpli şi smeriţi cărora le-a dovedit din plin dragostea sa jertfelnică. În scurt timp, biserica a devenit neîncăpătoare căci tot mai mulţi credincioşi, îndeosebi tineri, simţind puterea rugăciunii şi cuvântului noului preot, se adunau în jurul lui. Aceasta nu era deloc pe placul autorităţilor politice care se temeau de „preoţii mistici” tocmai pentru că atrăgeau mulţimi de credincioşi. Aşa a început din partea Securităţii urmărirea lui Andreicuţ, încadrat în categoria preoţilor mistici. Ea a durat până la căderea dictaturii atee! Însă cu toate umilinţele la care a fost supus, Părintele Ioan nu s-a descurajat şi n-a renunţat nici o clipă la slujire şi la dorinţa de a-şi desăvârşi studiile prin doctoratul în teologie. Dimpotrivă urmărirea politică l-a ajutat să înţeleagă mai bine şi să împlinească cuvintele Domnului: „Fiţi înţelepţi ca şerpii şi nevinovaţi ca porumbeii” (Matei 10, 16).

După câţiva ani de slujire la Turda, temerarul episcop de Alba Iulia, Emilian Birdaş a reuşit să-l transfere în 1985 pe Părintele Ioan la Centrul eparhial, numindu-l vicar administrativ al de curând reînfiinţatei eparhii. Sub ocrotirea episcopului Emilian, Părintele Ioan a putut să desfăşoare o lucrare liturgică şi misionară excepţională, făcându-se cunoscut şi iubit în întreaga  eparhie.

În iureşul Revoluţiei din decembrie 1989, când spiritele multora s-au aprins împotriva episcopului Emilian, Părintele vicar Ioan a îndemnat mereu la pace şi iertare. Totuşi episcopul Emilian a trebuit să plece de la Alba Iulia. Prin retragerea sa, el ispăşea păcatele multora! Nimeni nu era mai pregătit să-i urmeze în scaunul istoric al Alba Iuliei ca tânărul vicar Ioan Andreicuţ, călugărit sub numele de Andrei. Ales de Sfântul Sinod, mai întâi, ca arhiereu vicar şi apoi ca episcop titular, noul ierarh s-a luptat ca nimeni altul pentru apărarea Ortodoxiei într-o vreme în care împotriva ei s-au dezlănţuit toate puterile întunericului. Prezent pretutindeni în Eparhie, mai ales în parohiile cu conflicte, Preasfinţitul Andrei a reuşit, încetul cu încetul, să restabilească pacea interconfesională. În acelaşi timp, un câmp uriaş de misiune se deschidea peste tot în Eparhie, după aproape 50 de ani de opresiune a Bisericii. În elanul său misionar inegalabil, noul episcop a înfiinţat zeci de parohii noi, a deschis peste 40 de mânăstiri şi schituri, s-a îngrijit de construcţia a zeci de biserici noi, a organizat o reţea de asistenţă socială exemplară, a deschis un Seminar teologic şi o Facultate de teologie la Alba Iulia pe care le-a înzestrat cu clădiri noi şi condiţii moderne de studiu şi a înfiinţat postul de radio „Reîntregirea” cu emisiuni religioase, catehetice şi culturale apreciate de ascultători.

Toate aceste realizări l-au recomandat pe ierarhul de la Alba Iulia să fie ales , în 2011, mitropolit la Cluj, capitala Transilvaniei, unde îl aştepta un câmp misionar şi mai vast. Într-un fel, noul mitropolit se întorcea acasă, în Eparhia în care şi-a făcut studiile laice. Vlădica Andrei  şi-a continuat cu acelaşi dinamism lucrarea misionară în noua Mitropolie. Cine urmăreşte itinerarul său pastoral, publicat lună de lună în revista „Renaşterea”, se uimeşte de „omniprezenţa” sa în Eparhie. Mulţi se întreabă unde găseşte Vlădica Andrei atâta energie ca să le facă pe toate. Fără îndoială, în dragostea care-l mistuie pentru Biserică şi pentru credincioşi, în Sfânta Liturghie pe care o slujeşte atât de des şi în rugăciunea tainică.    

 

Cred că cea mai mare realizare a noului mitropolit a fost aceea că într-un timp de numai trei ani a reuşit să construiască pentru Facultatea de teologie o clădire nouă cu toate spaţiile necesare pentru studiu şi un cămin studenţesc. De asemenea, un Gimnaziu şi un Colegiu ortodox. Grija pentru tineri a constituit întotdeauna o prioritate a neobositului ierarh Andrei. Pentru aceştia a înfiinţat mai multe centre în care tinerii sunt angajaţi în diferite activităţi utile Bisericii şi societăţii. Vlădica Andrei promovează în aceeaşi măsură opera socială cu conştiinţa că Dumnezeu ne va judeca după binele concret pe care l-am făcut semenilor noştri aflaţi în nevoi.

Mitropolitului Andrei cucereşte pe credincioşi prin simplitatea vieţii sale, prin rugăciunea profundă şi cuvântul său înaripat. Numeroasele cărţi şi broşuri, publicate sub semnătura sa, dovedesc nu numai o vastă cultură duhovnicească, ci şi un simţ practic şi pedagogic deosebit. În predicile şi scrierile sale, Vlădica Andrei se adresează omului concret, al zilelor noastre, împresurat  de probleme cărora nu le poate face faţă decât prin puterea şi lumina care vin din angajarea conştientă în credinţă - de unde nevoia permanentă a catehizării pentru toate vârstele de credincioşi.

Atât la Alba Iulia, cât şi la Cluj, mitropolitul Andrei a reuşit să impulsioneze viaţa duhovnicească din parohii şi mânăstiri, mai ales prin insistenţa asupra nevoii împărtăşirii credincioşilor la fiecare Sfântă Liturghie. Numai parohia în care majoritatea credincioşilor se împărtăşeşte cu Sfintele Taine, cu pregătirea necesară, este cu adevărat vie! Aş dori să remarc de asemenea evlavia profundă a Înaltpreasfinţiei Sale pentru Maica Domnului. Atât la Alba Iulia, cât şi la Cluj,  Vlădica Andrei a creat tradiţia ca în Postul Adormirii Maicii Domnului să se săvârşească, seară de seară, în toate parohiile, Paraclisul Maicii Domnului.

La împlinirea vârstei de 70 de ani, ne rugăm Domnului să înnoiască tinereţile Înaltpreasfinţitului Andrei ca ale vulturului (cf. Psalm 102, 5)!

Mitropolitul Serafim

construimcatedrala.ro