• pictura-catedrala-munchen.jpg
  • pictura-catedrala-munchen0.jpg
  • pictura-catedrala-munchen2.jpg
  • pictura-catedrala-munchen3.jpg
  • pictura-catedrala-munchen4.jpg
  • pictura-catedrala-munchen5.jpg
  • pictura-catedrala-munchen6.jpg
  • pictura-catedrala-munchen7.jpg
  • pictura-catedrala-munchen8.jpg
  • pictura-catedrala-munchen9.jpg

Prelegere de deschidere a celei de-a 16-a întâlniri a Grupului de dialog ortodox-catolic „Sfântul Irineu”, Trebinje, Bosnia-Herțegovina, 9 octombrie 2019.

 

Vă rog să-mi permiteți ca la deschiderea celei de a 16-a sesiuni a grupului de lucru ortodox-catolic „Sfântul Irineu”, să vă transmit binecuvântarea Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul României care urmărește cu interes lucrările noastre. Preafericirea Sa și-a exprimat bucuria pentru rezultatele lucrărilor din ultimii ani, publicate sub titlul: „În slujirea comuniunii. Raportul între Primat și Sinodalitate”.

Tema pe care o vom dezbate în aceste zile și în anii următori, anume „Unitate și Schismă”, este de o actualitate permanentă. Biserica s-a confruntat pe tot parcursul istoriei ei cu tendințe centrifuge care i-au afectat unitatea și au condus-o la dezbinări și schisme. Ortodocșii fac, în general, deosebire între erezie și schismă. Erezia falsifică dogma Bisericii sau învățătura ei de credință în puncte esențiale. De aceea adepții ereziei se plasează în afara Bisericii și sunt excluși de la comuniunea euharistică. Schisma privește probleme canonice sau de organizare. Dacă ea se radicalizează, este asimilată ereziei și duce la ruperea comuniunii euharistice. Erezia se naște din încercarea de a raționaliza misterul credinței, de a-l face înțeles pentru intelectul uman, ceea ce, în fond, înseamnă desființarea lui. Dar atât erezia, cât și schisma pot avea și cauze subiective, privind interese etnice (filetiste), politice sau ambiții personale.

Toți Părinții spun că nu există păcat mai mare ca acela al dezbinării Bisericii. Lucrarea prin excelență a diavolului este dezbinarea: dezbinarea lăuntrică („numele meu este legiune”, cf. Lc. 8,30), dezbinarea în familie, în societate și în Biserică. Cuvântul „diabolos” îl desemnează pe cel ce îmvrăjbește, dezbină, separă, distruge o unitate. În opoziție cu lucrarea diavolului, stă lucrarea Sfântului Duh care înfrățește pe oameni, îi adună și îi unește.

În general, ereziile și schismele au fost provocate de slujitori ai Bisericii, preoți sau episcopi. Când un episcop iese din ascultarea și comuniunea Bisericii, se rupe de Biserică și devine eretic sau schismatic. El este reprimit în comuniunea Bisericii de Sinodul episcopilor, dacă își cere iertare și se pocăiește. În acest sens, un exemplu edificator îl avem în „Schisma lui Meletie” din secolul al IV-lea.

Biserica Ortodoxă este o Biserică prin excelență sinodală, la toate nivelele: local, regional și universal. Toate hotărârile importante se iau prin consfătuire în Sinod. Dacă președintele Sinodului nu-și impune voința personală, ci încearcă cu toată smerenia să obțină unanimitatea sau majoritatea de păreri, atunci Sinodul este asistat de Duhul Sfânt: „Părutu-s-a Duhului Sfânt și nouă” (Fapte 15, 28). Când interese străine de Duhul lui Hristos, Cel smerit și ascultător până la moarte, prevalează, atunci Sinodul nu este asistat de Duhul Sfânt, iar hotărârile sale nu zidesc Biserica, ci o slăbesc sau o dezbină.

În prezent Biserica Ortodoxă se confruntă cu o schismă, este adevărat unilaterală, între Patriarhia de Constantinopol și Patriarhia Rusă pe tema autocefaliei Bisericii Ucrainei, acordată fără consultare cu celelalte Biserici Ortodoxe autocefale. Este o Schismă periculoasă care poate duce la ruperea unității ortodoxe dacă nu se rezolvă pe cale sinodală. Această schimă alimentează tendințele schismatice existente deja pe tema autocefaliei în alte părți ale lumii ortodoxe.

Mă rog lui Domnului să binecuvânteze lucrările noastre și să ne asiste cu Duhul Său Cel Sfânt!

 

Mitropolitul Serafim    

Caută în site

construimcatedrala.ro