Cuvânt de întâmpinare la primirea moaștelor Sf. Ier. Pirmin (Ludwigshafen, 3.11.2022)

Cuvânt de întâmpinare rostit de Mitropolitul Serafim  la aducerea moaștelor Sf. Ier. Pirmin, ocrotitorul Parohiei Ortodoxe Românești din Ludwigshafen am Rhein, 3 noiembrie, 2022.

Excelență, iubite frate întru Hristos, Karl-Heinz,  

Pentru parohia ortodoxă română „Sfânta Treime și Sfântul Pirmin“ (+3 noiembrie, 753), ocrotitorul Pfalzului, ziua de astăzi a pomenirii Sfântului, atât în calendarul catolic cât și în calendarul ortodox, este o zi de mare însemnătate pentru că primim prin bunăvoința Excelenței Voastre o părticică din moaștele Sfântului care va fi expusă spre cinstire în această biserică. De aceea împreună cu părintele paroh, Constantin Prihoancă și cu credincioșii parohiei care au mare evlavie la moaștele sfinților vă mulțumim din inimă pentru acest dar prețios care va întări credința și evlavia noastră a tuturor. Bine ați venit în mijlocul nostru, în această biserică pe care ne-ați oferit-o pentru a ne ruga în ea!

Iubiți credincioși,

Cinstirea sfintelor moaște este o practică veche în Biserica lui Hristos. Încă din antichitatea creștină avem mărturii ale cinstirii sfintelor moaște. Îngăduiți-mi să amintesc doar câteva. În martiriul Sfântului Policarp al Smirnei (69-155), se spune că „noi (creştinii) am dobândit moaștele lui, mai cinstite decât pietrele preţioase şi mai scumpe decât aurul, şi le-am aşezat la un loc cuviincios” („Actele martirice”, XVIII, 2). Sfântul Vasile cel Mare (330-379) spune cum trebuie întâmpinate și păstrate astfel de odoare neprețuite: „Primiţi-le cu atâta bucurie cu câtă vi le-au trimis paznicii lor. Nimeni să nu se îndoiască, nimeni să nu şovăiască (…)”.

Sfântul Ioan Damaschinul (675-749) vede ca temei al acestor daruri revărsate lumii prin sfinți însăși binecuvântarea și puterea Domnului: „Stăpânul Hristos ne-a dat ca izvoare mântuitoare moaştele sfinţilor, care izvorăsc, în multe chipuri, faceri de bine şi dau la iveală mir cu bun miros. Nimeni să nu fie necredincios! (Sfântul Ioan Damaschin, „Dogmatica“, Bucureşti, 1938, p. 278).

Cât despre faptul că obiectele, atinse cu credință și evlavie de sfintele moaște, pot fi apoi purtătoare de har, avem mărturie la Sfântul Ambrozie al Milanului (+397): „Aţi auzit, ba aţi şi văzut voi înşivă că mulţi au fost curăţiţi de demoni, că foarte mulţi chiar, când s-au atins cu mâinile de îmbrăcămintea sfinţilor, au fost vindecaţi de bolile de care sufereau. (…) Câte basmale, câte obiecte de îmbrăcăminte sunt atinse de sfintele moaşte şi prin această atingere devin lecuitoare! Toţi se bucură să atingă acoperământul moaştelor şi atingându-le să se facă sănătoşi. Slavă Ţie, Doamne Iisuse, că ai trezit pentru noi astfel de duhuri ale sfinţilor martiri, în acest timp, când Biserica Ta are nevoie de mari ajutoare de la Tine!“ (Scrisoarea a XXII-a).

Astfel de întâmplări ne aduc aminte de vremurile apostolice când până și „ştergarele sau şorţurile purtate de Pavel”, puse pe cei neputincioși, „bolile se depărtau de ei, iar duhurile cele rele ieşeau din ei” (Faptele Apostolilor 19, 12).

Moaștele sfinților ne arată de asemenea prețuirea pe care trebuie s-o acordăm trupului nostru înșuși pentru ca să nu-l supunem degradării prin păcate și vicii. Sfântul Apostol Pavel ne avertizează: „Nu ştiţi oare că trupurile voastre sunt mădulare ale lui Hristos. Voi lua deci mădularele lui Hristos și le voi face mădularele unei desfrânate? Să nu fie”! (I Corinteni 6, 15-19). Trupul omenesc trebuie prețuit de-a lungul vieții, ca și după moartea sa. Grija acordată trupului Domnului după Răstignire ne este pildă pentru felul în care trebuie să ne raportăm la trupurile sfinților și la trupurile noastre după trecerea lor în veșnicie. De aceea noi creștinii nu putem îngădui practica incinerării care nesocotește cu totul valoarea  trupului omenesc. Știința modernă dovedește că omul după moarte păstrează în oasele sale memoria faptelor săvârșite în viață! Este uimitor lucrul acesta!

Iubiți credincioși,

Pe placa funerară a Sfântului Ierarh Mărturisitor Pirmin scrie că el „a renunțat la bucuriile acestei lumi, și-a părăsit țara, poporul și neamurile sale de dragul lui Hristos pentru a trăi printre străini, iar pentru aceasta a câștigat cerul”. El a fost un mare misionar, a întemeiat mai multe mânăstiri și i-a întors pe oameni la Hristos. Noi nu ne-am părăsit țara și neamul ca Sfântul Pirmin de dragul lui Hristos, ci am venit aici pentru a câștiga mai mult și a trăi mai bine. Să nu uităm însă că singurul câștig adevărat și nepieritor este Hristos, cum spune Sf. Ap. Pavel (Filipeni 3, 8). Dacă ne lipim inima de bogățiile lumii acesteia, ele se vor dovedi, mai devreme sau mai târziu, „mai înșelătoare decât visurile și mai neputincioase decât umbra”, cum spune o cântare bisericească. De aceea Mântuitorul ne îndeamnă: „Căutați mai întâi Împărăția cerurilor și toate celelalte se vor adăuga vouă” (Matei 6, 33). Iar Împărăția cerurilor pe pământ este Biserica! În Biserică, ne întâlnim cu Dumnezeu și ne unim cu El prin împărtășirea cu Trupul și Sângele Domnului. În Biserică, cu deosebire, ne rugăm Domnului ca să ne ierte mulțimea păcatelor, să ne dea înțelepciune ca să trăim o viață curată și sfântă, precum și putere și curaj în purtarea crucii suferințelor și necazurilor de fiecare zi. În lumea secularizată de astăzi, lipsită de orice orientare morală, numai Biserica ne arată sensul vieții, adică pe Dumnezeu al cărui chip și asemănare le purtăm în ființa noastră. „N-ai făcut pentru Tine Doamne și neliniștit este sufletul întru mine până nu se va odihni întru Tine”, a zis Fericitul Augustin! Într’adevăr numai în Dumnezeu ne găsim mângâierea și odihna. Iar sfinții care sunt prietenii  lui Dumnezeu și purtători de Dumnezeu sunt mijlocitorii noștri înaintea Lui. Să-i cinstim și să ne rugăm lor!

+Mitropolitul Serafim