Pastorală la începutul Postului Mare 2017

 Preacucernici Părinţi şi iubiţi credincioşi,

În Evanghelia după Matei, Mântuitorul Iisus Hristos spune ucenicilor Săi că „acest neam de demoni nu iese decât cu rugăciune şi cu post” (Mt. 17, 21). Rugăciunea şi postul împreună sunt arma cea mai puternică pe care o avem în lupta împotriva ispitelor care vin de la lume, de la trup şi de la diavol. Lumea ne ispiteşte prin tot ceea ce vedem rău în jurul nostru. Din păcate, omul este înclinat să imite mai degrabă răul decât binele. De aceea, Sfântul Apostol Ioan ne îndeamnă zicand: „Fiilor, nu iubiţi lumea, nici cele ce sunt în lume… Pentru că tot ce este în lume, adică pofta trupului şi pofta ochilor şi trufia vieţii, nu sunt de la Tatăl, ci de la lume” (I Ioan 2, 15-16).

Trupul ne ispiteşte prin poftele lui care ne împing spre păcat, aşa încât devenim uşor robi ai pântecelui şi ai plăcerilor. Iar diavolul „umblă ca un leu răcnind, căutând pe cine să înghită” (I Petru 5,8). Şi pentru că ne lăsăm uşor ispitiţi, cădem în diferite păcate care pun stăpânire pe sufletul şi trupul nostru. Aşa ne pierdem liniştea sufletească şi sănătatea trupului, iar necazurile şi încercările vieţii se înmulţesc. Mulţi nu ştiu cum să le biruiască. Iată că Biserica ne pune la îndemână armele rugăciunii şi postului. Prin rugăciune şi prin post biruim toate cursele vrăjmaşului, biruim răul din afara noastră şi din noi înşine, ne schimbăm viaţa şi devenim încrezători în Dumnezeu şi în noi înşine. Rugăciunea şi postul fac întotdeauna minuni dacă le practicăm cu statornicie, după rânduiala Bisericii şi cu inima smerită. Postul tradiţional înseamnă înfrânare, după putinţă, de la carne şi de la lactate şi limitarea la produsele vegetariene. Cei mai nevoitori se înfrânează şi de la untdelemn, îndeosebi, miercurea şi vinerea. În timpul Postului Mare, în unele parohii se săvârşeşte peste  săptămână Liturghia Darurilor mai înainte Sfinţite, seara, împreună cu vecernia, iar credincioşii se împărtăşesc fără să mănânce nimic până la vremea împărtăşirii. Postul şi ajunarea se dovedesc a fi o mare binecuvântare pentru sănătatea trupului şi a sufletului.

Dumnezeu nu aşteaptă nimic de la noi, decât să ne iubim unii pe alţii şi să-L iubim pe El, Tatăl nostru cel ceresc, „de la care ne vine toată darea cea bună şi tot darul desăvârşit” (Iacob 1, 17). Dar tocmai rugăciunea şi postul ne ajută să ne iubim unii pe alţii şi să-L iubim pe Dumnezeu, pentru că rugăciunea şi postul ne îmblânzesc pornirile pătimaşe, ne înmoaie inima şi o lărgesc ca să cuprindă în ea pe toţi oamenii, buni sau răi. Un tânăr teolog a întrebat-o pe bunica lui – femeie simplă, dar foarte evlavioasă şi rugătoare – ce simte când se roagă, iar ea i-a răspuns că rugându-se, simte cum i se lărgeşte inima şi se umple de dragoste pentru oameni. Da! Rugându-ne mult şi cu smerenie, conştienţi de păcatele noastre, inima ni se lărgeşte, se înmoaie şi se umple de dragoste. Dacă ne rugăm cu adevărat, vom avea milă faţă de semenii noştri aflaţi în suferinţă, în necazuri şi în lipsuri, vom ierta uşor pe cei ce ne fac rău şi vom săvârşi numai binele. Dragostea adevărată îşi pune întotdeauna sufletul pentru semenii săi. „Mai mare dragoste decât aceasta nimeni nu are, ca sufletul să-şi pună pentru semenii săi” (Ioan 15, 13).

Totodată rugăciunea şi postul ne dau echilibrul sufletesc de care avem nevoie, zi de zi şi ceas de ceas. Rugăciunea şi postul ne dau curaj şi putere să trecem cu răbdare peste toate încercările vieţii. Într-un cuvânt, rugăciunea şi postul sunt leac pentru orice durere şi necaz. Important este să nu uităm să punem înaintea Domnului în rugăciune, zi de zi şi ceas de ceas, durerea şi necazul pe care le avem, cu încredinţarea absolută că le vom birui cu ajutorul Lui. „În lume necazuri veţi avea, dar îndrăzniţi, Eu am biruit lumea (Ioan 16, 33).

Iubiţi credincioşi,

Faptele milei creştine sunt expresia cea mai concretă a dragostei pe care rugăciunea şi postul o aprind în sufletul nostru. Cine posteşte şi se roagă cu adevărat, acela este sensibil la durerea semenilor săi şi încearcă să-i ajute cu tot ceea ce poate. De aceea vă pun la inimă să nu uitaţi facerea de bine, atât faţă de cei aflaţi în diferite lipsuri, cât şi faţă de parohiile de care aparţineţi. Fiecare parohie se susţine cu jertfa credincioşilor ei. Fiecare parohie desfăşoară activităţi caritative în măsura în care credincioşii se implică în susţinerea lor. La nivelul Mitropoliei, din contribuţia parohiilor, susţinem lucrarea misionară a Bisericii noastre prin posturile de radio şi televiziune Trinitas. De asemenea, după cum ştiţi, avem proiectul: „Burse pentru copii săraci din Moldova”, pe care-l găsiţi prezentat pe site-ul Mitropoliei. Aceşti copii trăiesc într-o sărăcie extremă şi aşteaptă, lună de lună, ajutorul nostru. Să nu-i uităm şi să ajutăm fiecare după putinţă!

Dar pentru ca postul şi rugăciunea noastră, precum şi facerea de bine, să fie bine primite de bunul Dumnezeu, trebuie să ne iertăm unii pe alţii şi să trăim în pace şi înţelegere. Nimic nu iubeşte Dumnezeu mai mult ca pacea şi înţelegerea dintre oameni! Tocmai de aceea, Biserica a rânduit ca în duminica de astăzi, numită şi „Duminică iertării”, să ne cerem iertare unii de la alţii şi să ne iertăm din inimă unii pe alţii. Eu sunt cel dintâi care vă cer iertate pentru tot ce v-am putut greşi, cu voie sau fără de voie. Şi tot eu sunt cel dintâi care vă iert pentru toate!

Bunul Dumnezeu să primească postul şi rugăciunea noastră, să ne ierte pe toţi şi să ne binecuvânteze cu pace şi sănătate!

Al vostru Părinte sufletesc, doritor de tot binele şi rugător pentru toţi,

 † Serafim

 Mitropolit Ortodox Român al Germaniei, Europei Centrale și de Nord