• pictura-catedrala-munchen.jpg
  • pictura-catedrala-munchen0.jpg
  • pictura-catedrala-munchen2.jpg
  • pictura-catedrala-munchen3.jpg
  • pictura-catedrala-munchen4.jpg
  • pictura-catedrala-munchen5.jpg
  • pictura-catedrala-munchen6.jpg
  • pictura-catedrala-munchen7.jpg
  • pictura-catedrala-munchen8.jpg
  • pictura-catedrala-munchen9.jpg

Preacucernici Părinți și iubiți credincioși,

Mâine (luni, 11 martie, n.red.), începem cu ajutorul lui Dumnezeu Postul Mare. Timp de șapte săptămâni suntem chemați cu toții să ne înfrânăm de la mâncare și băutură și să ne înmulțim rugăciunea și faptele bune pentru a participa și noi la Pătimirile Mântuitorul Iisus Hristos Care pentru mântuirea noastră a răbdat hule și batjocuri din partea oamenilor și a suferit moarte pe cruce.

Postim și ne rugăm cu conștiința că nu numai oamenii de acum 2000 de ani l-au batjocorit pe Mântuitorul și l-au răstignit pe cruce, ci și noi, prin păcatele de zi cu zi facem același lucru. Căci fiecare păcat, cu gândul, cu cuvântul sau cu fapta înseamnă batjocorirea lui Hristos, răstignirea Lui. Cei de acum 2000 de ani care L-au răstignit pe Hristos nu erau conștienți că-L răstignesc pe Dumnezeu Însuși pentru că nu-L cunoșteau. Ei credeau că răstignesc un făcător de rele. Dar noi oare nu știm că Hristos este Dumnezeu și că El se identifică, adică se face una, cu fiecare om din lumea aceasta? Căci tot omul, indiferent de neam sau de credință, că este bun sau că este rău, poartă în sine pecetea chipului lui Hristos. Deci toată întristarea, durerea sau suferința pricinuită semenilor noștri, fie morală, fie fizică, este și suferința lui Hristos, prezent în inima fiecărui om. În duminica trecută, am auzit un fragment din capitolul 25 al Evanghelia după Matei, unde Mântuitorul spune că tot binele pe care-l facem semenilor noștri îl facem Lui Însuși. De asemenea uitarea săvârșirii binelui sau răul pe care-l facem semenilor îl doare pe Hristos Însuși.

Postim deci și ne rugăm în această vreme de pocăință a Postului Mare cu conștiința că suntem păcătoși și că avem nevoie de iertare de la Dumnezeu. Iar Dumnezeu, Care este îndelung răbdător și mult milostiv, ne iartă dacă ne rugăm din inimă și cu smerenie și dacă iertăm pe cei care ne-au greșit. În același timp, Dumnezeu așteaptă de la noi să fim și noi milostivi și să ajutăm pe cei care se află în nevoi.

Iubiți credincioși,

Dacă în primele secole creștine, credincioșii posteau în toată vremea postului nemâncând și nebând nimic până seara, noi cei de astăzi, mai slabi în credință, să ne silim să ținem post negru, cel puțin, miercurea și vinerea până la orele 15, când Mântuitorul a murit pe cruce. Până și știința de astăzi recomandă ca două zile pe săptâmână să nu se mânânce  și să nu se bea nimic până după amiază. Să încercăm cu toții să ne ferim în primul rând de consumarea cărnii, care oricum este tot mai puțin recomandată de știința modernă, apoi și de produsele lactate, limitându-ne hrana la legume și fructe. Cei mai neputincioși care nu pot posti tot Postul să încerce să postească cel puțin în prima și în ultima săptămână, precum și miercurile și vinerile. Să fim convinși că nu Dumnezeu are nevoie de postul nostru, ci noi înșine, căci postul este o mare binecuvântare pentru sănătatea trupului. Cercetările medicale recente arată că ținând post negru două zile pe săptămână, organismul uman se purifică și se regenerează, devenind tot mai sănătos.

Dar postul are în primul rând o dimensiune duhovnicească: postind, ne putem ruga mai ușor, mintea va fi mai atentă la rugăciune și astfel rugăciunea va deveni treptat o rugăciune a inimii. Numai rugăciunea făcută cu atenția concentrată în inimă este cu adevărat o rugăciune plăcută Domnului.

Cu deosebire în această vreme a Postului, să ne rugăm pentru iertarea păcatelor noastre, să ne rugăm pentru cei bolnavi, pentru cei ce suferă de singurătate, pentru familiile destrămate și pentru familiile care suferă cumplit pentru li s-au luat copiii chiar de către autorități (Norvegia, Finlanda, Danemarca ș.a.). Să ne rugăm pentru frații noștri români împrăștiați în toată lumea, arși de dorul după țara lor pe cale de pustiire.

În multe parohii a devenit deja tradiție ca în timpul posturilor de peste an, grupuri de 20 de credincioși să citească zilnic, fiecare, câte o catismă din Psaltire pentru ca astfel Psaltirea să fie citită zilnic în întregime. Părinții mari, cu experiența rugăciunii, ne recomandă să citim mereu Psaltirea care are cea mai mare putere împotriva demonilor.

Postul și rugăciunea sunt cu adevărat primite de Dumnezeu dacă sunt însoțite de faptele milosteniei creștine. De fapt, credinciosul care se roagă și postește ajunge să aibe o inimă milostivă și să facă în mod natural numai binele. Astăzi, sunt multe nevoi în lume și nimeni nu trebuie să-și închidă inima față de suferința semenilor. În țara noastră este atâta sărăcie pe care fiecare din noi o poate alina câtuși de puțin prin trimiterea de ajutoare la cei pe care-i cunoaștem sau prin programele de binefacere ale parohiei de care aparținem. Aici vă readuc aminte de programul la nivel de Mitropolie „Burse pentru copii săraci din Moldova” (nr. de cont: IBAN: DE 47 7509 0300 0401 1678 04; BIC: GENODEF1M05) ca și de nevoile multor parohii care-și construiesc sau cumpără biserici (München, Viena, Leipzig, Erfurt, Saarbrücken, Köln, Sögel, Creilsheim, Duisburg, Dresda, Klagenfurt).

Să nu uităm de asemenea că pocăința sau părerea de rău pentru păcatele noastre se desăvârșește în Taina Pocăinței sau a Spovedaniei. Dumnezeu ne iartă dacă mărturisim păcatele înaintea preotului duhovnic care a primit puterea să ierte păcatele. După Învierea Sa, Mântuitorul a suflat asupra Sfinților Săi Apostoli și le-a zis: „Luați Duh Sfânt; cărora veți ierta păcatele, le vor fi iertate și cărora le veți ține vor fi ținute” (Ioan 20, 23). Mântuitorul n-a dat această putere decât Apostolilor și nu tuturor celor care l-au văzut după Învierea Sa, de pildă în Galileea, când s-a arătat ca la 500 de frați (vezi I Corinteni 15, 6). Iar Apostolii au transmis puterea iertării păcatelor episcopilor și preoților prin punerea mâinilor peste ei într-o succesiune neîntreruptă până astăzi.

Iubiți credincioși,

Duminica de astăzi se numește și Duminica iertării pentru că postul, rugăciunea și milostenia nu sunt primite de Dumnezeu dacă avem ură asupra cuiva sau ținem minte răul. Să ne cerem iertare de la cei pe care i-am supărat într-un fel sau altul, chiar și fără voia noastră. Întotdeauna cererea de iertare aduce asupra noastră un har deosebit al lui Dumnezeu.

Eu sunt cel dintâi care cer iertare tuturor pentru supărările pe care vi le-am putut pricinui prin lipsa de răbdare sau neluarea aminte la nevoile fiecăruia. La rândul meu, iert din inimă pe toți care mi-au pricinuit supărări.

Vă urez tuturor un Post binecuvântat și vă asigur de dragostea mea părintească și de rugăciunea mea stăruitoare.

 

+Mitropolitul Serafim

construimcatedrala.ro