Sfârşitul exilului – Domnul Nicolae Stroescu-Stînişoară se întoarce la Domnul

  Pr. Alexandru NAN, München

Vestea trecerii la cele veşnice a domnului Nicolae Stroescu-Stînişoară în dimineaţa zilei de 27 iunie 2014 s-a răspândit cu repeziciune printre românii din diasporă, dar şi printre cei din ţară. Domnul Nicolae Stroescu-Stînişoară a fost una dintre cele mai cunoscute personalităţi  ale exilului nostru românesc,  care şi-a dăruit energia şi talentul pentru cunoaşterea valorilor româneşti autentice.

Este o cutezanţă de a scrie despre admirabilul jurnalist, scriitor şi filozof creştin Nicolae Stroescu-Stânişoară, care într-un scurt articol omagial în cinstea lui Pavel Chihaia, scria în 2012 în Revista literară: „încercarea de a prinde în câteva cuvinte ceva din muzica interioară a omului şi sensul operei  cu adevărat impunătoare a creatorului Pavel Chihaia echivalează oarecum cu o cutezanţă”. Încercăm şi noi acum, smerit, să prindem în câteva cuvinte ceva din „muzica interioară” a omului şi jurnalistului Nicolae Stroescu-Stânişoară.

Născut în familia ofiţerului Ion Stroescu, fost colonel de jandarmi, la data de 1 noiembrie 1925, domnul Nicolae Stînişoară a copilărit la Craiova, unde a şi absolvit liceul. După absolvirea liceului s-a înscris la Facultatea de Drept a Universităţii din Bucureşti, pe care o termină în 1948. Implicarea în activitatea tineretului din Partidul Naţional Ţărănesc, în judeţul Vâlcea, începând cu anul 1946, îi va aduce o urmărire intensă din partea Securităţii.

Până în anul 1964, când deţinuţii politici au fost eliberaţi din închisorile comuniste, domnul Nicolae Stroescu-Stânişoară a trăit în „clandestinitate”, aşa cum el însuşi mărturisea adesea. Spre a intra într-un statut legal, în septembrie 1964 s-a predat Procuraturii Militare din Bucureşti, iar după o anchetă prelungită de câteva luni, a fost trimis în provincie, într-un fel de domiciliu obligatoriu. În anul 1966 va reuşi să revină în capitală.

În  anul 1969 va emigra în Republica Federală Germania, stabilindu-se la München. În anul 1972 devine colaborator al Radioului Europa Liberă, apoi începând cu anul 1978 este angajat redactor şi realizează emisiunea «Lumea creştină» În anul 1982 devine director asistent al Departamentului Românesc, iar din anul 1988 este director definitiv şi va deţine această funcţie până în anul1994, când postul de radio este mutat la Praga.

Din cauza urmăririi intense din partea Securităţii, n-a reuşit să-şi desăvârşească studiile în ţară. Acest lucru îl va izbuti însă în diasporă, obţinând în 1983 titlul de doctor în filosofie la Universitatea din München.

Pe lângă multele emisiuni realizate şi articole scrise, domnul Nicolae Stroescu-Stânişoară a publicat mai multe volume, primul fiind intitulat «Pe urmele revoluţiei», apărut în 1991, volum care «cuprinde editorialele radiofonice dintre 14 octombrie 1989 şi 22 februarie 1991, surprinzând aproape ca într-un jurnal nu numai cursul evenimentelor, dar şi ceea ce se dovedea continuitate a oligarhiei comuniste în noile împrejurări istorice» (art. Nicolae Stroescu-Stînişoară de pe site-ul http://www.crispedia.ro/Nicolae_Stroescu-Stanisoara, pagină accesată la data de 1 iulie 2014).

Între celelalte volume publicate de către domnul Stânişoară amintim: «În zodia exilului», (Bucureşti, 1994); «La răscruce. Gânduri spuse la Radio Europa Liberă şi în Jurnalul literar», (Bucureşti, 1996), «În zodia exilului. Întrezăriri», (Bucureşti, 1998) şi «Vremea încercuirii», I-II, (Bucureşti, 2001-2002).

Pe lângă toate acestea, domnul Nicolae Stroescu-Stânişoară a avut o contribuţie substanţială la înfiinţarea Mitropoliei Ortodoxe Române pentru Germania, Europa Centrală şi de Nord în anul 1994. În Cuvântul adresat la instalarea ÎPS Serafim pe 5 iunie 1994 la München şi publicat în primul număr al revistei « Deisis », domnul Nicolae Stânişoară, referindu-se la refacerea unităţii românilor din diasporă, se întreba retoric : «Dar, repet, unde s-ar putea începe refacerea unităţii românilor sub semnul valorilor morale şi spirituale, care numai ele pot garanta unitatea în libertate, dacă nu în Biserică»? (Cf. Cuvântul lui Nicolae Stroescu Stînişoară în revista Deisis, Nr. 1/1995, p. 16, publicată pe site-ul Mitropoliei: http://www.mitropolia-ro.de/Deisis/Deisis_1_1995.pdf, pagină accesată la data de 1 iulie 2014). 

În acelaşi Cuvânt, referindu-se la dorul de ţară, dar şi la rolul Bisericii mame, filozoful creştin Stânişoară se întreba : «Oare poate cineva nega în mod serios că în centrul acestei Românii esenţiale stă Biserica, această ctitoră a culturii noastre, mamă a omeniei noastre şi chezaşă a speranţei noastre de înnoire şi renaştere»?

În finalul aceluiaşi Cuvânt, domnul Nicolae Stînişoară îl asigura pe ÎPS Părinte Mitropolit Serafim, care renunţa la patria sa spirituală (România, şi, în special, zona Făgăraşului), venind în diasporă,  de tot sprijinul : «Vom face tot ce ne stă în putinţă ca să puteţi prelungi în Occident o patrie spirituală, care este şi a noastră, a tuturor, întru slujirea în condiţiile lumii actuale a Domnului nostru Iisus Hristos, renaşterea românească şi mântuirea sufletelor noastre» (Cf. Cuvântul lui Nicolae Stroescu Stînişoară în revista Deisis, nr. 1 / 1995, p. 17, publicată pe site-ul Mitropoliei: http://www.mitropolia-ro.de/Deisis/Deisis_1_1995.pdf, pagină accesată la data de 1 iulie 2014).  

Într-adevăr, domnul Stînişoară a făcut acest lucru, implicându-se cu toate forţele spre binele Mitropoliei noastre de la Nürnberg. În toţi aceşti ani (20 de la înfiinţare) a participat la şedinţele Consiliului eparhial în calitate de Consilier mitropolitan, dar şi la toate Adunările eparhiale, prezentându-şi punctul de vedere, numai atunci când a fost solicitat, unul extrem de edificat, de echilibrat şi de bine documentat. Chiar în urmă cu două luni a participat la Adunarea eparhială de la Nürnberg, rostind şi atunci câteva cuvinte de suflet în finalul şedinţei. Nu mai puţin efort a depus la înfiinţarea şi buna funcţionare a Centrului bisericesc din München.

Un rol important l-a jucat la apariţia revistei de spiritualitate şi cultură a Mitropoliei, Deisis, în 1995. În calitate de director al acesteia, a publicat mai multe contribuţii însemnate. De câteva ori a semnat editorialul acesteia reviste,  ajunsă, prin mila lui Dumnezeu, la cel de-al 22-lea număr.

Intelectual de mare calibru, publicist, jurnalist şi filozof creştin, d-nul Stânişoară, întrebat fiind, care ar trebui să fie atitudinea intelectualilor români faţă de Biserica strămoşească, a afirmat:

„Am asistat la experimentul acesta de încercare a umplerii unui gol cu nişte false religii. Păi dacă a fost nevoie să se recurgă la false religii, nu înseamnă că e nevoie de religie autentică? Avem o experienţă şi personală, şi colectivă, istorică, recentă şi totuşi îndelungată. Şi atuncea aş spune să căutăm să fim deschişi faţă de dimensiunea religioasă noi, intelectualii români, să fim atenţi la ceea ce spune Biserica, nu să ne urmărim propriile noastre idei despre Biserică. Neavînd o experienţă a Bisericii, fiind în oarecare măsură separaţi şi prin condiţiile regimului comunist de un adevărat contact cu Biserica, să căutăm să o înţelegem, să intrăm în dialog cu acei reprezentanţi ai Bisericii care sunt şi trăitori ai Ortodoxiei şi să recunoaştem că este cazul să punem accentul pe ceea ce este cu adevărat creator şi pe ceea ce poate să aducă iubire între oameni, adică de ceea ce este mai multă nevoie şi în alte sectoare decît în cel religios“ (Nicolae Stroescu Stânişoară, Despre spiritualitate, cult şi cultură, în Biserica şi lumea, articol citat de pe pagina de internet a Centrului bisericesc din München: http://cbrom.de/ro/spiritualitate/articole/biserica-%C8%99i-lumea/despre-spiritualitate-cult-%C5%9Fi-cultur%C4%83, pagină accesată la data de 1 iulie 2014).

Acum, când domnul Stroescu-Stânişoară îşi încheie periplul pământesc, „exilul”, după o viaţă închinată lui Dumnezeu, Bisericii Ortodoxe şi neamului românesc, îi mulţumim lui Dumnezeu pentru acest dar făcut nouă şi-L rugăm pe Hristos Domnul, pe Care l-a mărturisit cu mult curaj, să-i facă parte de odihnă veşnică.

Şi ca un „testament” al domnului Stânişoară, amintim în final cuvintele de îndemn ale domniei sale:

„Să nu neglijăm acest izvor, creştinismul fiind totuşi soluţia cea mai simplă şi cea mai bună pentru problemele cele mai acute cu care suntem confruntaţi la noi în familie, în mijlocul Ţării noastre ca şi pe plan internaţional“ (Nicolae Stroescu Stânişoară, Despre spiritualitate, cult şi cultură, în Biserica şi lumea, articol citat de pe pagina de internet a Centrului bisericesc din München: http://cbrom.de/ro/spiritualitate/articole/biserica-%C8%99i-lumea/despre-spiritualitate-cult-%C5%9Fi-cultur%C4%83, pagină accesată la data de 1 iulie 2014).

Dumnezeu să-l ierte şi să-l odihnească!