Preoteasa Patricia Moga (Viena) şi „plimbarea prin lume cu Dumnezeu de mână”

Art. de Gheorghe Anghel, basilica.ro

Preoteasa nu este doar soţia preotului. Sau doar mama copiilor lui. De cele mai multe ori îi devine parteneră în misiunea pe care clericul o desfăşoară. Şi acest aspect nu implică puţină jertfă, deoarece misiunea eclesială se adaugă la datoria de mamă full time, la cariera pe care nu o abandonează sau la alte sarcini casnice deloc de neglijat. Şi cu toate acestea are timp pentru proiecte în Biserică care au ca finalitate educaţia în Hristos.

Una dintre aceste preotese este Patricia Moga, soţia părintelui Ioan de la parohia românească „Sf. Antonie” din Viena. Ea a pus pe picioare un proiect editorial dedicat celor mici, gândit ca un sprijin creativ în dialogul lor cu Dumnezeu.

Pe scurt este vorba despre o carte de rugăciuni pentru copii intitulată sugestiv „Mă plimb prin lume cu Dumnezeu de mână”.

    „Am intitulat-o aşa pentru că aceasta este realitatea. Dumnezeu chiar ne poartă de mână, ne însoţeşte pe fiecare dintre noi… Chemarea noastră de creştini este aceea de a încerca să aducem cerul şi pământul împreună, de a-L lăsa pe Dumnezeu să pătrundă în vieţile noastre”.

Cartea este structurată în două părţi. Prima secţiune, intitulată Rugăciuni izvorâte din sufletul unei mame, cuprinde 10 rugăciuni alcătuite de Patricia Moga însoţite de fragmente din psalmi, iar cea de-a doua parte include „cele mai cunoscute rugăciuni, folositoare în diferite împrejurări”.

Preoteasa Patricia Moga. Foto credit: Facebook.

Cu ce se deosebeşte de o carte de rugăciuni obişnuită?

În primul rând, poate fi personalizată cu date importante precum: numele copilului, data şi locul botezului, numele naşilor, sfântul ocrotitor etc, deoarece cartea, după cum spune Patricia Moga, „nu este de pus în raft”, ci „se vrea a fi un plus de frumuseţe şi de sensibilitate pentru a da aripi proaspete practicii rugăciunii, nouă şi copiilor noştri”.

Pe lângă posibilitatea personalizării, au fost gândite câteva pagini care îi provoacă pe copii la conlucrare şi la exprimarea sentimentelor de afecţiune faţă de Dumnezeu prin propriile cuvinte.

Şi eu pot să compun o rugăciune, Să ne rugăm cu propriile noastre cuvinte, Şi eu pot să desenez un înger, sunt câteva secţiuni prin care copiii sunt îndemnaţi să-şi manifeste creativitatea.

„Copilul trebuie să se simtă respectat ca fiinţă totală, aşa cum o trimite Dumnezeu pe pământ. Trebuie să-l lăsăm să experimenteze şi să creeze de la nivelul său de acumulări şi înţelegere. Sunt etape extrem de importante înspre devenire, înspre adultul de mai târziu. Creştem şi ne dezvoltăm prin exerciţiu, iar copilul prin toate acumulările pe care le face se perfecţionează pe sine însuşi fără încetare. Aşa şi în credinţă. Îi arătăm, îi povestim, dar esenţial este să-l lăsăm să continue şi el, să aibă încredere că vederea lui ne poate aduce şi nouă, celorlalţi, un  plus de prospeţime, de viu…”

Cartea poate fi personalizată şi continuată, prin completări, de către fiecare copil în parte. Ea se adresează în primul rând copiilor cu vârste între 6 şi 12 ani.

Cartea cuprinde şi un pomelnic pentru cei vii şi pentru cei adormiţi pe care trebuie să-l completeze cei mici. Activitatea devine, potrivit coordonatoarei proiectului, un „exerciţiu destul de complex” pentru că poţi observa „în ce ordine aşează copilul aceste nume, cine are prioritate sau cine a fost trecut cu vederea, cum încep să-şi consulte părinţii în legătură cu cei ai familiei plecaţi dintre noi”.

„E un proces frumos de conştientizare şi asumare concretă a legăturilor văzute, dar şi a celor nevăzute printr-o continuă introspecţie”.

„Maxim îmi șoptea deja cu zâmbetul său de nou născut: Hristos a înviat!

Ideea proiectului editorial i-a venit într-un moment când era cu gândul la Dumnezeu şi purta pe braţe propriul copil abia născut.

„În noaptea de Paști eram în spital. Tocmai născusem prin a patra cezariană și mă simțeam deja ca nouă, în timp ce lângă mine o altă mamă se zbătea în chinuri cumplite după prima cezariană. Fetița ei urla de foame de două zile, iar ea plângea de neputință. Cu Maxim în brațe m-am rugat pentru ele; iar el, înțelegând parcă ce fac, a deschis ochii larg și m-a ascultat și m-a însoțit cu tăcere în rugăciunea pe care o făceam”.

„Din ochii lui mari și limpezi m-a fulgerat o întrebare: Cu ce cuvinte se va ruga el mai târziu, ce-ar zice el din inima lui către Dumnezeu? Și în toiul nopții, în timp ce fetița de lângă noi se liniștea din plâns, Maxim îmi șoptea deja cu zâmbetul său de nou născut: Hristos a înviat!”

Trăirilor din aceea noapte s-a adăugat şi faptul că „de-a lungul anilor” observase „la fratele și surorile lui Maxim dorința de a vorbi cu Dumnezeu și cu propriile cuvinte, de a apropia lumea nevăzută de camera lor, de viața lor”.

Toate aceste experienţe au fost edificatoare în demararea proiectului editorial.

Mijloc de pastoraţie actual?

Noi am întrebat-o dacă Mă plimb prin lume cu Dumnezeu de mână poate fi considerată un mijloc de pastoraţie actual în contextul societăţii contemporane. Ne-a răspuns simplu: „Se va vedea… Nu-mi plac cuvintele mari. Pomul viguros se naşte dintr-un vlăstar firav, dar care udat şi însorit dă roade nebănuite”.

„Pe copii trebuie să-i iubeşti nu doar cu vorba, ci cu fapta, să le arăţi concret cât de valoroasă este existenţa lor printre noi băgându-i în seamă, lăsându-i să-şi dea cu părerea, ascultându-i şi înţelegându-i, coborând clanţa de la uşă şi oferindu-le şansa de a fi independenti şi liberi să o deschidă atunci când doresc ei…”

Cel mai important feedback în legătură cu proiectul editorial l-a primit într-o duminică după Liturghie de la o fetiţă de 7-8 ani care, după împărtăşanie, s-a apropiat de Patricia Moga şi a rămas până la finalul slujbei, în ciuda insistenţelor mamei de a se retrage cu ea.

„Când ultima rugăciune a fost rostită ea m-a luat de mână şi uitându-se în ochii mei mi-a spus cu cea mai mare seriozitate: Vă mulţumesc pentru cartea de rugăciuni, doamna preoteasă! Îmi place foarte mult!”

„Copiii chiar ştiu tot, au un rafinament sufletesc şi mental pe care adultul se chinuie să le recâştige, au o putere fantastică  de a radiografia oamenii şi viaţa din jur, înţelegând mai mult intuitiv direcţiile şi adaptându-se imediat la ceea ce este imperativ necesar fiinţei lor. Trebuie doar să avem încredere în ei şi să-i lăsăm să meargă cu maximă siguranţă spre Hristos!”

Cartea apare cu sprijinul Parohiei Sf. Antonie cel Mare din Viena şi cu binecuvântarea Mitropolitului Serafim al Germaniei.

Desenele au fost realizate de artista Ștefania Stroe pentru fiecare rugăciune în parte; grafica îi aparține doamnei Ioana Bita Giulea.