• pictura-catedrala-munchen.jpg
  • pictura-catedrala-munchen0.jpg
  • pictura-catedrala-munchen2.jpg
  • pictura-catedrala-munchen3.jpg
  • pictura-catedrala-munchen4.jpg
  • pictura-catedrala-munchen5.jpg
  • pictura-catedrala-munchen6.jpg
  • pictura-catedrala-munchen7.jpg
  • pictura-catedrala-munchen8.jpg
  • pictura-catedrala-munchen9.jpg

Conferință și expoziție de fotografie cu ocazia Centenarului, la Bamberg

În data de 1 decembrie, de Ziua Națională a României, a avut loc în Parohia "Sf. Cuv. Parascheva" - Bamberg o prezentare a cadrului istoric al Marii Uniri de la 1918, făcută de către istoricii Valeriu Primac și dr. Alexandru Ștefan Anca, însoțită de o expoziție fotografică dedicată Bisericii și neamului românesc, în drum către Marea Unire.

 La început s-a prezentat o scurtă definiție a Marii Uniri accentuându-se faptul că nu este vorba de unirea tuturor românilor, ci de unirea românilor locuitori în provinciile istorice românești cu Regatul României. Actul Unirii Românilor a avut loc la sfârșitul Primului Război Mondial pe fondul general al autodeterminării popoarele în urma destrămării a două imperii: a Rusei Țariste și a Imperiului Austro-Ungar. În cazul Unirii de la 1918 acest act a fost unul rezultat în urma procesului de autodeterminare a popoarelor, dar și un rezultat al acțiunii diplomației Regatului României, în special în partea a doua a Actului Unirii și anume la obținerea recunoașterii internaționale. A fost un proces încununat de succes, România dublându-și practic teritoriul și populația, participând, însă, cu jertfe mari a această conflagrație mondială. 

 S-a urmat linia cronologică a desfășurării evenimentelor, prezentându-se situația istorică a românilor din Bucovina și Basarabia, evoluția lor în cadrul celor două imperii, cel Austro-Ungar și respectiv Rusia Țaristă, acordându-se o atenție deosebită modului în care cele două provincii au decis unirea cu România. Personalități precum Ion Nistor, Iancu Flondor, dar și mai controversatul Aurel Onciul au fost aduse în discuție în cazul Bucovinei, în vreme ce asupra rolului jucat de Ion Inculeț și Patelimon Halippa s-a atras atenția în cazul Basarabiei. Basarabia reprezintă un caz aparte deoarece provincia se organizase ca stat independent (Republica Democratică Moldovenească) unirea cu România fiind negociată și condiționată de o serie de reforme, ce urmau să garanteze autonomia viitoarei provincii precum și de alte reforme de ordin social și politic. În ciuda acestui fapt și datorită evoluției contextului politic regional, Unirea Basarabiei, decisă de către organul reprezentativ, Sfatul Țării, s-a făcut în mod necondiționat.

 În final s-a trecut la analiza situației românilor din Ungaria ca parte a Austro-Ungariei, punctându-se nivelul de organizare politică a românilor din Ungaria. S-a pun în discuție problema maghiarizării românilor, aceasta fiind supusă unei critici istorice care a adus o corecție amploarei nejustificate care i se dă acestui fenomen în literatura de popularizare. Problema principală a românilor din Transilvania, Banat și alte comitate din Ungaria, unde dețineau majoritatea absolută sau relativă, era lipsa de libertăți politice pe criterii regionale și etnice.

 În anul 1918 românii se organizează pe fondul descompunerii autorității de stat a dublei monarhii Austro-Ungare și doresc obținerea autodeterminării politice. Acest proces crește în intensitate după prăbușirea Imperiului Austro-Ungar și declararea independenței Ungariei. Autodeterminarea politică față de Ungaria social democrată este obiectivul principal. Lipsa de flexibilitate a guvernului maghiar înlesnește membrilor Consiliului Național Român decizia de a se rupe de Ungaria și a se uni cu Regatul României, o idee care la începutul Primului Război Mondial avea puțini susținători, fiind, la acea dată considerată a fi irealistă. Marea Adunare a românilor din Transilvania, Banat și Ungaria de la Alba Iulia la care pe lângă cei 1228 de delegați oficiali ai românilor participă și câteva zeci de mii de români consfințește unirea condiționată cu Regatul României. Condiționarea este dictată de cerințe de ordin social și economic sub influența membrilor români ai Partidului Social Democrat din Ungaria și de ordin politic la insistența membrilor Partidului Național Român. Rolul unor personalități precum Iuliu Maniu, generalul Ioan Boieriu în obținerea controlului asupra teritoriului și violenței legitime cu ajutorul voluntarilor români din fosta armată a Dublei Monarhii sau a unor politicieni precum Ștefan Cicio Pop, Vasile Goldiș, Alexandru Vaida Voevod au fost de asemenea aduse în discuție.

 Problemele ivite în cazul Banatul, conflictul cu noua structură politică ivită, anume cu Regatului Sârbilor, Croaților și Slovenilor s-au rezolvat prin partajarea Banatului.

 În acest context un rol importat l-a avut ultima parte a prezentării dedicată recunoașterii internaționale a Marii Uniri de la 1918. S-a repus critic în discuție ideea unei mers implacabil al istoriei care ar fi dus inevitabil la Unirea de la 1918, punându-se accentul pe o serie de factori istorici și evenimente de a cărora desfășurare a depins și succesul acțiunilor politice din Bucovina, Basarabia, Transilvania, Banat și din teritoriile locuite de români din Ungaria. A fost un moment istoric de dimensiune internațională – și alte popoare reușesc să obțină autodeterminarea politică – pe care, însă, elitele românești din provinciile istorice locuite de români, dar și elitele politice ale Regatului României au avut voința și înțelepciunea politică de a-l fructifica în vederea materializării unui deziderat politic, cel al Unității Naționale.

 Prezentarea s-a încheiat cu vizionarea unei expoziții de imagini dedicată Marii Uniri de la 1918. Acesta expoziție a fost pusă la dispoziție prin bunăvoința Arhiepiscopiei Ortodoxe Române a Germaniei, Austriei Luxemburgului cu sediul la Nürnberg și a chiriarhului locului, Înaltpreasfințitul Mitropolit Dr. Serafim Joantă.

 Dr. Alexandru Ștefan Anca

sursa: www.bambergorthodox.de
 


 

 

 

construimcatedrala.ro